Opt moduri inedite de a fi inmormantat

Romanii, si cu siguranta nu doar ei, au o vorba ce pare foarte indreptatita si care suna, academic, cam asa: “Nu are rost sa iti dedici viata inavutirii, pentru ca nu iei cu tine pe lumea cealalta nimic din posesiunile pamantesti”. Fara indoiala, in totalitate adevarat. Cu toate acestea, scornelile vremurilor moderne reusesc sa schimbe intrucatva si perspectiva asupra mortii, astfel incat unii dintre noi ar putea fi interesati sa aiba ceva avere in aceasta viata si cu gandul la momentul “marii plecari”. Este vorba despre ritualurile de inmormantare, care, mai nou, fac din inhumare si crematiune, spectacole primitive si plate.

"Inmormantarea" spatiala

Asa cum nu foarte greu poate fi intuit, aceasta forma de parasire a lumii celor vii presupune lansarea in spatiu a unei mici cantitati de cenusa rezultata in urma incinerarii trupului lipsit de viata al unui defunct. Cenusa este incapsulata intr-un recipient de dimensiunea unui ruj si lansata in spatiu la bordul unei rachete. Din anul 2004, mostre ale corpurilor provenind de la cel putin 150 de persoane au "beneficiat" de o asemenea ceromonie funebra "celesta". Conceptul trimiterii in spatiu a ramasitelor umane cu ajutorul rachetelor a fost propus pentru prima oara de Richard DeGroot intr-un articol al ziarului "Seattle Times", din 3 aprilie 1977.



La aproape fix douazeci de ani de la acest moment, in data de 21 aprilie 1997, cel dintai zbor cosmic cu cenusa umana la bord avea loc. In acea zi, o aeronava a transportat o racheta Pegasus modificata, ce continea mostrele ramasitelor a 24 de oameni, la altitudinea de 11 kilometri deasupra Insulelor Canare. De aici, racheta a dus mai departe mostrele dupa o orbita cu apogelul la 578 de kilometri si cu perigeul la 551 de kilometri de Terra. In prezent, o singura companie, Space Services Inc, ofera "inmormantari" spatiale, dupa ce a preluat afacerea de la Celestis Inc, care a lansat patru asemenea zboruri intre 1997 si 2001. Pe masura ce stiinta progreseaza, se asteapta ca atat costurile cat si dificultatile acestor operatiuni sa fie reduse, si alte companii avand astfel posibilitatea de a intra pe piata pompelor funebre... altfel.


Recifele eterne

Pare ironic, dar este vorba despre o modalitate prin care trecerea in nefiinta a oamenilor contribuie la supravietuirea mediului natural acvatic. Pe scurt, inedita metoda de inmormantare a persoanelor decedate implica integrarea resturilor incinerate ale acestora in interiorul unor sfere otelite, de forma unor pietre recifale, ce sunt apoi scufundate in ocean spre a deveni parte a recifului natural deja existent. Ideea a prins viata pe la sfarsitul anilor '80, atunci cand doi studenti ce faceau scufundari in apele din apropierea coastei Floridei au constatat un declin accelerat al recifului de corali. Nu s-au multumit doar cu descoperirea si au decis sa ia si masuri pentru reabilitarea mediului. Astfel, au gandit crearea unui material si a unui sistem care sa imite ambianta marina naturala ce intretine viata coralilor si dezvoltarea microroganismelor. Astfel s-a nascut conceptul "Bilelor Recifale", a carui menire a fost reconstruirea ambientului muribund.



Proiectul a necesitat munca multa, calcule si multe aspecte de luat in considerare, dar in 1990 a fost pus in practica. De atunci, peste 3.500 de proiecte la nivel mondial, cu peste 400.000 de bile recifale plantate pe podeaua oceanica s-au infaptuit. Mult mai tarziu, in 1998, Carleton Glen Palmer, socrul lui Don Brawley, unul dintre initiatori, a cerut ca, dupa moarte, cenusa lui sa fie implementata in recif. Acest lucru s-a si intamplat si la scurt timp s-a nascut notiunea si totdata afacere "Recifurilor Eterne". Oamenii au inceput sa auda, iar ideea a fost adoptata de tot mai multi oameni venind vorba de locul de veci.


O viata intr-un diamant

"Un diamant de inalta calitate, cu certificat, creat din firele de par sau din cenusa persoanei dragi, ca o amintire a vietii sale unice. Un mod de a strange la piept in fiecare zi memoria omului iubit. Memorialul LifeGem iti va oferi o amintire de durata, care va tine cat un diamant. Pentru totdeauna". Cam asa isi promoveaza, pe pagina de Internet proprie, afacerea si produsele compania care "inmormanteaza" oamenii decedati in diamante, pe care ruda sau rudele le pot purta pe degete, atasate unor inele pretioase. LifeGem ofera, intr-adevar, diamante calitative, obtinute din carbonul trupului uman, ce pot fi comandate si purtate ca simbol al pretioasei legaturi personale cu cel trecut in nefiinta. In procesul de fabricatie, carbonul uman este expus temperaturilor extrem de ridicate, ce il transforma in grafit. Acesta, la randul sau, este amplasat intr-un creuzet si incins la 3.000 de grade Celsius. Fiecarui creuzet ii este alocat un numar de identificate.



Dupa incalzire, grafitul este amplasat intr-o presa pentru diamante, ce reproduce fortele naturale de presiune si caldura. Aici, el este sfaramat in atomi, care apoi se cristalizeaza impreuna. In final, un diamant se naste. El va fi slefuit in forma deorita de client de catre un taietor de diamante. O asemenea piatra pretioasa are preturi diferite. In functie de dimensiuni, carate - intre 0,2 si 1,5 - si culoare, costurile variaza intre 2.000 de dolari si 19.000 de dolari. Fabricarea unui asemenea diamant dureaza, in general, intre sase si noua luni, in functie de culoarea solicitata.


Din tarana in tarana

"Din tarana suntem facuti si in tarana ne prefacem". Acest lucru se intampla, mai devreme sau mai tarziu, in cazul oricarei persoane inhumate dupa deces. Totusi, cineva s-a gandit sa dea o interpretare si mai proprie acestei axiome printr-un procedeu de transformare a cadavrelor in pudra organica. Compania "Promessa" dezvolta si ofera o noua metoda de odihna vesnica pentru morti, o forma de inmormantare prietenoasa cu mediul. Principiul de baza al acestei versiuni ecologiste de "ingropaciune" este transformarea corpului neinsufletit intr-o pudra organica, igienica si inodora.



Acest lucru, in combinatie cu o tehnica speciala de separare a substantelor contaminante precum mercurcul, reduce masiv impacul asupra mediului, impact exercitat substantial atat de inhumare cat si de incinarare. Promessa este o companie de origine suedeza, detinuta de biologul Susanne Wiigh, stabilit in insula Lyr a tarii scandinave, dealtfel si sediul firmei funerare. Metoda folosita aici consta in aducerea temperaturii cadavrului la minus196 de grade Clesius prin scufundarea intr-o baie de hidrogen lichid si sfaramarea corpului astfel devanit casat intr-o pudra aspra prin vibratie mecanica. Ramasitele obtinute astfel sunt apoi deshidratate si curatate de orice metal, reducand, spre exemplu, un trup cu greutatea de 75 de kilograme in viata, la un sac de numai 25 de kilograme de praf de culoare bej-rozalie. Intregul procedeu are loc intr-un dispozitiv operational asemanator unui crematoriu si dureaza aproximativ doua ore. Unui cadavru inmormantat traditional ii ia cativa ani pentru a se descompune integral. Dupa preferinta, pudra poate fi folosita ulterior ca un compost sau ingrasamant natural pentru diferite plante si flori.


O moarte exploziva

Compania Heavens Above Fireworks se face "vinovata" de realizarea unor artificii unice, prin incorporarea, in reteta clasica de productie, a unei cantitati de cenusa rezultata in urma incinerarii unui cadavru, transformand ceremonia de ramas bun a unui defunct intr-un spectaculos si mai vesel eveniment memorial. Reprezentantii firmei organizeaza show-uri de artificii in maniera profesionista, realizate dupa placul si cerintele clientilor, si care pot fi sustinute si de alte activitati. De asemenea, serviciile companiei includ fabricarea de mici rachetute domestice, cu cenusa persoanei decedate, pe care rudele sau prietenii le pot lansa personal pe bolta noptii, intr-un mini-spectacol luminos propriu.



De asemenea, ofertele sunt valabile si pentru animale de companie. Focurile de artificii pot fi acompaniate de o melodie favorita de fundal si, dupa preferinte, chiar de un toast cu sampanie. Tipic, un spectacol dureaza aproximativ cinci minute, dar se intampla adeseasa fie prelungit. Preturile variaza de la aproximativ 1.300 de euro pentru show-urile standard pana la circa 2.500 de euro, pentru pachetele mai complexe. In plus, si Heavens Above Fireworks ofera, prin pachetul "Zboruri spatiale memoriale", posibilitatea ca o mica parte din cenusa funerara sa fie trimisa in cosmos.


Lichefierea

Inca din Epoca de Piatra, au existat doua metode principale de a scapa de cadavre: inhumarea si incinerarea. Aditional, unele triburi africane le lasau hienelor necroface spre consum, in timp ce alte civilizatii le depuneu in copaci sau pe stanci pentru a se descompune singure. Totusi, viitorul ar putea adauga listei o noua varianta: hidroliza alkalina sau lichefierea mortilor. In cadrul acestui proces, trupurile neinsufletite sunt scufundate in hidroxid de sodiu, sau soda caustica, un fel de lesie, si transformate intr-un reziduu lichid de culoare maronie, ca un fel de cafea, printr-o tehnica mai prietenoasa cu mediul decat incinerarea generatoare de dioxid de carbon in atmosfera.



Lichidul are textura uleiului de motor si emana un miros puternic de amoniac, asemanator cu cel de uree, insa este steril si poate fi varsat si la ghuveta. In SUA, carcasele animalelor au fost topit prin intermediul acestei metode in ultimii 16 ani. Procesul necesita cilindrii masivi din otel inoxidabil, in interiorul carora temperatura sa poata atinge 300 de grade Celsius, iar presiunea aproximativ 4,5 kilograme pe centimetru patrat. Pentru moment, numai doua centre medicale din SUA (Universitate Florida din Gainesbille si Clinica Mayo din Rochester, Minnesota) fac uz de aceasta tehnica pe cadavre umane, procedura fiind legala in Minnesota si in New Hampshire.


Viata se continua pe hartie

Un set continand nu mai putin de 240 de creioane se poate confectiona din carbonul rezultat in urma incinerarii unei persoane. Fiecare creion este stantat cu auriu, in lung, cu numele decedatului, alaturi de anul nasterii si cel al mortii sale. Creioanele nu pot fi extrase din cutia de lemn in care sunt pastrate decat pe rand, unul cate unul.



Odata ce un creion a fost scos, mai poate fi introdus doar printr-o miscare de tipul du-te vino pentru ascutire. Ramasitele rezultate in urma acestui procedeu raman sa umple spatiul gol al creionului sau al creioanelor folosite. In timp, locul creioanelor este luat de reziduul procesului de ascutire, un soi de noua cenusa, cutia transformandus-o intr-o urna funebra. Mica fereastra indeplineste un soi de functie de calendar, permitandu-i proprietarului sa observa numarul de creioane ramase odata cu trecerea timpului.


Cel mai autentic portret posibil

Portretul pictat al unei persoane dragi este poate cea mai eficienta metoda prin care sa ne amintim de ea dupa ce nu mai este in lumea celor vii. O asemenea pictura in a carei compozitie sa mai si intre fragmente din cenusa individului respectiv, combinate cu o mixtura foarte spciala de ulei pentru pictat, este cu siguranta aproape o resurectie a acelui om. O asemenea emblema reinvie in constiinta unei rude sau a unui prieten drag omul decedat nu doar privind un portret, ci si atingandu-l si constientizand atingerea unei parti fizice a sa.



Compania care ofera doritorilor asemenea pachete funerare dispune de un artist profesionist capabil sa creeze portrete unice, care reprezinta nu numai amintiri ce vor dainui peste generatii, dar care se dovedesc si puncte de spijin importante din punct de vedere emotionala. O astfel de artista este Val Thompson, specializata, mai degraba, in realizarea de peisaje cu cenusa celor morti. Materia prima folosita de ea este mai ales acuarela acrilica, iar costurile pretinse variaza in fucntie de dimensiuni si de complexitatea desenului, pretul tipic osciland intre 500 si 1.000 de euro.